Supraviețuirea unui eveniment traumatic poate produce sentimente conflictuale (și complet normale):
- durere pentru cei care nu au supraviețuit
- alinare, recunoștință și un sentiment copleșitor al norocului tău
S-ar putea să observați și emoții mai dureroase. Mulți oameni care trăiesc prin traume și alte situații care pun viața în pericol continuă să dezvolte vinovăția supraviețuitorilor, care se referă la sentimente puternice și persistente de remușcare, responsabilitate personală și tristețe.
În timp ce vinovăția supraviețuitorului este adesea asociată cu tragedii la scară largă, acte de teroare, genocid și alte atrocități în masă, ea poate apărea și în alte situații:
- după ce a trăit un conflict militar
- când lucrați ca pompier, ofițer de poliție, tehnician medical de urgență sau alt intervenient
- după ce a trăit printr-un dezastru natural
- după ce am asistat la un împușcare în masă sau la un alt act de violență
- atunci când un frate sau un părinte suferă abuzuri
- atunci când o persoană dragă primește un diagnostic de afecțiune genetică sau altă afecțiune care pune viața în pericol, cum ar fi cancerul
- dacă ți-ai păstrat slujba, ai rămas sănătos sau ai prosperat în alt mod în timpul pandemiei COVID-19
Culpabilitatea supraviețuitorilor este considerată mai degrabă un simptom decât o afecțiune specifică de sănătate mintală, dar asta nu o face mai puțin gravă. Lăsată neadresată, poate duce la suferință emoțională pe termen lung, inclusiv gânduri de sinucidere.
Iată o privire mai atentă asupra unora dintre semnele obișnuite ale culpabilității supraviețuitorilor și sfaturi pentru a face față.
Cum se simte
Persoanele care trăiesc cu vinovăție de supraviețuitori au sentimente vinovate sau de remușcări cu privire la evenimentul traumatic. Când aceste sentimente apar într-un ciclu sau într-o buclă repetată, s-ar putea să vă chinuiți să vă îndreptați gândurile către orice altceva.
Vina ta s-ar putea lega pur și simplu de propria ta supraviețuire, dar ai putea, de asemenea, să petreci mult timp gândindu-te la ceea ce ai fi putut face diferit sau la modul în care ai fi putut să-i ajuți pe ceilalți - chiar și atunci când nu ai fi putut lua nicio măsură specifică pentru a schimba rezultatul .
Alte semne ale vinovăției supraviețuitorului seamănă cu simptomele tulburării de stres post-traumatic (PTSD). De fapt, noua ediție a Manualului de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM) enumeră vinovăția și auto-blamarea ca simptome ale PTSD. Multe persoane cu vinovăție de supraviețuitor au, de asemenea, PTSD, deși puteți experimenta una fără cealaltă.
Împreună cu vinovăția sau remușcările, ați putea experimenta și:
- flashback-uri
- gânduri obsesive sau intruzive
- insomnie, coșmaruri și alte probleme de somn
- schimbări bruște de dispoziție
- probleme de concentrare
- furie, iritabilitate, confuzie sau frică
- pierderea motivației
- dezinteres pentru lucrurile de care vă bucurați de obicei
- un sentiment de deconectare sau detașare de ceilalți
- o dorință sporită de a te izola
- sentimente de disperare
- gânduri de sinucidere
- simptome fizice, cum ar fi greață, tensiune și durere corporală sau modificări ale poftei de mâncare
Împreună cu sentimentele de responsabilitate personală pentru eveniment sau rezultatul acestuia, chiar și atunci când nu ați fi putut face nimic pentru a schimba ceea ce s-a întâmplat, ați putea dezvolta credințe negative distorsionate sau extreme despre dvs. sau despre lume în general.
S-ar putea să începeți să:
- vedeți-vă ca pe o persoană rea și credeți că meritați un fel de pedeapsă
- cred că nu poți avea încredere în nimeni
- pune la îndoială convingerile tale spirituale
- consideră lumea un loc complet nedrept sau periculos
De ce se întâmplă
Deși oricine poate experimenta vinovăția supraviețuitorului, mulți oameni se vindecă de traume fără a experimenta vreodată vina.
Nu există o formulă definitivă care să explice de ce unii oameni continuă să se simtă vinovați, iar alții nu, dar experții consideră că următorii factori pot juca un rol.
Experiență anterioară cu traume
Dacă ați suferit traume, în copilărie sau în orice alt moment al vieții, ați putea avea șanse mai mari de a experimenta vinovăția supraviețuitorului.
Un mic studiu din 2015 a analizat 32 de refugiați cu vârste cuprinse între 11 și 20 de ani. Cercetătorii au descoperit că expunerea la un număr mai mare de evenimente traumatice părea să crească atât sentimentele de vinovăție, cât și de rușine. Ei au găsit, de asemenea, o legătură între a experimenta mai multe traume și severitatea simptomelor.
Dacă aveți antecedente de traume, indiferent dacă aceasta implică neglijare, dezastre naturale sau un accident de mașină, nu este mai probabil să aveți sentimente de vinovăție după ce ați trăit un alt traumatism.De asemenea, este mai probabil să aveți simptome mai grave. Ați putea ajunge chiar să vă gândiți la voi înșivă ca „numitorul comun” și să vă asumați toată vina sau să vă fixați pe credința (falsă) că prezența voastră a provocat trauma.
Simptome de sănătate mintală existente
Conform DSM-5, preocupările de bază asupra sănătății mintale, inclusiv depresia și stările de anxietate, pot crește riscul de vinovăție și alte simptome de PTSD după traume.
Acest factor de risc poate adăuga un nou strat de complicații pentru traumele în curs de desfășurare, cum ar fi pandemia COVID-19.
Orientările privind distanțarea, întreruperea continuă a vieții de zi cu zi și a rutinelor și a rezultatelor potențial grave de sănătate s-ar putea adăuga la stres și la sentimente prompte de anxietate sau depresie, chiar dacă nu le-ați experimentat niciodată înainte de pandemie.
În timp, această suferință s-ar putea agrava, mai ales dacă mai mulți dintre cei dragi se confruntă cu consecințe asupra sănătății sau cu alte efecte ale pandemiei, cum ar fi pierderea locului de muncă.
Dacă ați experimentat doar întreruperi minime, mai ales în comparație cu cei dragi, s-ar putea să începeți să vă simțiți vinovați sau rușinați de propria securitate relativă.
Factori de personalitate
sugerează o legătură între vinovăția supraviețuitorului și comportamentul supus. Cercetătorii cred că acest lucru ar putea avea o componentă evolutivă.
Cu alte cuvinte, s-ar putea să vă comportați mai supus în situații sociale dacă:
- teama de reduceri, amenințări sau alte răspunsuri negative din partea colegilor
- credeți că succesul sau bunăstarea dvs. îi împiedică pe ceilalți să experimenteze același lucru
- cred că ești mai bine decât alții
Prin urmare, comportamentul supus ajută în mod eficient la promovarea bunăstării grupului dvs. social în ansamblu. Acest lucru ar putea explica de ce oamenii mai supuși social continuă să dezvolte vinovăția supraviețuitorului atunci când un eveniment traumatic afectează bunăstarea grupului.
Cercetătorii au legat, de asemenea, comportamentul social supus de introversiune. Deși introversiunea nu înseamnă automat că este mai probabil să experimentați vinovăția supraviețuitorilor, aceasta ar putea avea un impact asupra modului în care vă descurcați.
Stima de sine poate juca, de asemenea, un rol. Deoarece stima de sine scăzută implică adesea idei fixe despre propriile abilități sau simțul valorii, ar putea alimenta gânduri precum:
- De ce a făcut Eu supravieţui?
- Nu merit să fiu aici.
- Dacă aș fi făcut ceva diferit, asta nu s-ar fi întâmplat.
- Nu am putut să-l opresc, deci este doar vina mea.
Mai puțin sprijin social
DSM-5 notează că sprijinul social, atât înainte, cât și după traume, poate ajuta la protejarea împotriva PTSD.
Singurătatea poate agrava orice tip de suferință emoțională, deoarece sentimentele pe care nu le poți împărtăși sau altfel exprimate pot deveni cu ușurință copleșitoare.
Când nu aveți sprijin din partea celorlalți, s-ar putea să vă treziți fixați pe convingeri false despre traume, inclusiv pe propriul dvs. simț al responsabilității. S-ar putea chiar să presupui că alții te învinovățesc, la fel cum te învinovățești pe tine.
Abilități inutile de coping
Oamenii fac față efectelor traumei în diferite moduri. Unele dintre aceste strategii au mai puține beneficii decât altele.
Nu este neobișnuit să încerci să suprimi sau să eviți amintirile traumei pentru a scăpa de emoții nedorite precum vinovăția și tristețea. S-ar putea să încercați, de asemenea, să negați sentimentele de vinovăție în totalitate sau, alternativ, să renunțați la ele atribuind și acceptând vina pe care nu o meritați.
În absența sprijinului social și a altor strategii utile de coping, ați putea folosi, de asemenea, alcool sau alte substanțe pentru a amorți stresul emoțional și pentru a menține la distanță sentimentele de anxietate sau depresie.
Mulți oameni consideră că această strategie oferă o ușurare temporară, dar poate avea în continuare efecte negative asupra sănătății fizice și mentale pe termen lung. Mai mult, consumul crescut de substanțe poate agrava uneori sentimentele de vinovăție și depresie.
Cum să te descurci
Sentimentele de vinovăție, împreună cu orice altă suferință pe care ați putea să o experimentați după un eveniment traumatic, trec adesea cu timpul.
Strategiile de mai jos vă pot ajuta să gestionați vinovăția și să ușurați impactul acesteia până când începe să se ridice în mod natural.
Lucrați spre acceptare
După un eveniment traumatic, acceptarea se poate simți incredibil de dificilă. Trebuie să accepți evenimentul în sine, care ar putea include recunoașterea și acceptarea pierderii celor dragi sau a modului tău de viață. Dar trebuie să recunoașteți și să acceptați vinovăția, durerea și orice alte emoții născute din acea traumă.
Evitarea sau blocarea amintirilor evenimentului traumatic pare uneori mai utilă. La urma urmei, evitarea te împiedică să re-experimentezi emoții dureroase și nedorite atunci când nu te simți pregătit să faci față. Cu toate acestea, evitarea și negarea nu funcționează în general ca soluții pe termen lung.
Când îți iei timp să te întristezi și să-ți procesezi complet sentimentele, devine adesea mai ușor să accepți toate aspectele traumei, inclusiv faptul că nu ai provocat evenimentul și nu ai fi putut face nimic pentru a modifica rezultatul.
Mulți oameni consideră meditația o abordare utilă pentru a practica acceptarea și reglarea emoțiilor dureroase sau dificile.
Dacă meditația nu funcționează pentru dvs., păstrarea unui jurnal poate ajuta, de asemenea, la exprimarea și procesarea vinovăției, a durerii și a altor suferințe emoționale.
Încercați atenția și alte exerciții de bază
Tehnicile de mindfulness pot spori concentrarea asupra momentului prezent, facilitând eliberarea gândurilor supărătoare fără a se fixa sau a se judeca pentru ele.
Câteva tactici rapide pentru a spori atenția:
- Fă o plimbare. Concentrați-vă atenția asupra a ceea ce vedeți, auziți și simțiți.
- Colorează, desenează sau doodle.
- Încercați o scanare rapidă a corpului sau altă meditație simplă.
Găsiți aici mai multe exerciții de împământare.
Vorbește cu cei dragi
Sprijinul emoțional din partea celor dragi poate face o mare diferență după o traumă. Prietenii și familia vă pot oferi asistență ascultându-vă suferința și reamintindu-vă că nu ați fost de vină.
Cei dragi care își exprimă recunoștința pentru starea de bine vă pot ajuta, de asemenea, să vă amintiți că nu este nimic în neregulă dacă simțiți ușurare sau recunoștință pentru propria siguranță. Poți avea aceste sentimente și regretă încă durerea și suferința trăită de ceilalți.
Împărtășirea emoțiilor cu cei dragi care au trecut prin traumă cu dvs. îi puteți încuraja, de asemenea, să facă același lucru.
Ți-a fost greu să te deschizi oamenilor din viața ta?
- Grupurile de asistență personală sau online vă pot ajuta să vă conectați cu persoane aflate în situații similare.
- Exprimarea emoțiilor prin scriere sau artă poate face, de asemenea, o mare diferență.
Găsirea sprijinului
Dacă timpul nu face o mare diferență în sentimentele de vinovăție ale supraviețuitorilor sau în orice altă suferință emoțională, vorbirea cu un terapeut sau cu un alt profesionist din domeniul sănătății mintale este un bun pas următor.
Un terapeut poate oferi îndrumări cu:
- explorarea factorilor de bază care contribuie la vinovăție, cum ar fi sentimentele de responsabilitate personală
- lucrează prin depresie, frică, anxietate și alte suferințe
- reformulați și provocați gândurile negative în jurul nu numai a vinovăției, ci și a traumei în sine
- identificarea unor abilități utile de coping și punerea lor în practică
Directoarele terapeuților online și motoarele de căutare vă pot ajuta să vă conectați cu un terapeut local care este specializat în PTSD, dacă nu chiar vinovăția supraviețuitorilor. Un furnizor de asistență medicală primară sau un centru comunitar de sănătate mintală vă poate ajuta, de asemenea, să găsiți un terapeut.
Nu sunt mulți furnizori din zona dvs.? Îți face griji să rămâi în siguranță în timpul COVID-19? De asemenea, puteți accesa terapia prin intermediul platformelor online. Consultați primele 10 alegeri.
Linia de jos
A te simți vinovat de supraviețuire, chiar reușind, atunci când alții au suferit nu servește decât pentru a ilustra empatia și compasiunea ta. Totuși, deși aceste sentimente ar putea proveni dintr-un loc bun, ele pot intensifica durerea și stresul.
În loc să te pedepsești pentru că ai reușit să treci, încearcă să-ți reformulezi supraviețuirea ca pe un dar pe care îl poți plăti înainte cu recunoștință și bunătate față de ceilalți. A face tot ce poți pentru a-i susține pe cei dragi, chiar și pe străini, care continuă să lupte, poate adăuga sens și scop vieții tale.
Crystal Raypole a lucrat anterior ca scriitor și editor pentru GoodTherapy. Domeniile sale de interes includ limbi și literatură asiatică, traducere japoneză, gătit, științe naturale, pozitivitate sexuală și sănătate mintală. În special, ea s-a angajat să contribuie la scăderea stigmatizării problemelor de sănătate mintală.
-all-you-need-to-know.jpg)
