Timusul este o glandă limfoidă formată din doi lobi de dimensiuni identice, situate în spatele sternului (pieptului), dar în fața inimii. Își trage numele dintr-o asemănare pe care o poartă cu mugurul plantei de cimbru (timus în latină). La pubertate, timusul atinge înălțimea utilizării sale, devenind cel mai mare. După această vârstă, dimensiunea timusului scade pe măsură ce țesutul limfoid dispare și apare țesutul adipos și fibros. Celulele T și-au derivat numele din timus, deoarece de aici sunt produse în corpul uman. Celulele stem limfoide sunt livrate în cortexul exterior sau stratul timusului din sânge. După înmulțirea în cortexul exterior, acestea se mută în cortexul interior, unde dezvoltă markeri de suprafață ai celulelor T. Maturarea celulelor T este ghidată de timopoietină, timozină și alți hormoni creați în timus. În centrul timusului (medulla) celulele T își completează procesul de maturare și sunt apoi eliberate în sânge.
