Ce este oțetul de mere?
Oțetul de mere (ACV) este un tip de oțet fabricat prin fermentarea merelor cu drojdie și bacterii. Principalul său compus activ este acidul acetic, care conferă ACV gustul său acru.
În timp ce ACV are multe utilizări culinare, devine un remediu popular pentru orice, de la reflux acid până la negi. Unii susțin chiar că ACV tratează cancerul.
Continuați să citiți pentru a afla mai multe despre cercetările din spatele utilizării ACV pentru a trata cancerul și dacă acest remediu casnic funcționează cu adevărat.
Care sunt beneficiile potențiale?
La începutul anilor 1900, câștigătorul Premiului Nobel Otto Warburg a sugerat că cancerul a fost cauzat de un nivel ridicat de aciditate și oxigen scăzut în organism. El a observat că celulele canceroase produc un acid numit acid lactic pe măsură ce cresc.
Pe baza acestei descoperiri, unii oameni au ajuns la concluzia că reducerea acidității sângelui a contribuit la distrugerea celulelor canceroase.
ACV a devenit o metodă de reducere a acidității în organism pe baza credinței că alcalinizează în organism. „Alcalinizant” înseamnă că reduce aciditatea, care separă ACV de alte oțeturi (cum ar fi oțetul balsamic) care cresc aciditatea.
Aciditatea se măsoară folosind ceva numit scara pH-ului, care variază de la 0 la 14. Cu cât pH-ul este mai mic, cu atât este mai acid ceva, în timp ce un pH mai mare indică faptul că ceva este mai alcalin.
Este susținut de cercetare?
Majoritatea cercetărilor care se referă la ACV ca tratament pentru cancer implică mai degrabă studii pe animale sau probe de țesut decât oameni vii. Cu toate acestea, câteva dintre aceste studii au descoperit că celulele canceroase cresc mai agresiv într-un mediu acid.
Un studiu a implicat o eprubetă care conține celule de cancer de stomac de la șobolani și oameni. Studiul a constatat că acidul acetic (principalul ingredient activ din ACV) a ucis în mod eficient celulele canceroase. Autorii sugerează că poate exista aici un potențial pentru tratarea anumitor tipuri de cancer gastric.
Ei adaugă că, în combinație cu tratamentul chimioterapic, ar putea fi utilizate metode speciale pentru a livra acid acetic direct către o tumoare. Cu toate acestea, cercetătorii au aplicat acid acetic pe celulele canceroase într-un laborator, nu la un om viu. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a investiga această posibilitate.
De asemenea, important: Acest studiu nu a investigat dacă consumatoare ACV este legat de riscul sau prevenirea cancerului.
Există unele dovezi că consumul de oțet (nu ACV) ar putea oferi beneficii de protecție împotriva cancerului. De exemplu, studiile observaționale la oameni au descoperit o legătură între consumul de oțet și un risc mai mic de cancer esofagian la persoanele din China. Totuși, consumul de oțet părea, de asemenea, să crească riscul de cancer al vezicii urinare la persoanele din Serbia.
Mai presus de toate, conceptul că creșterea pH-ului sângelui ucide celulele canceroase nu este atât de simplu pe cât pare.
Deși este adevărat că celulele canceroase produc acid lactic pe măsură ce cresc, acest lucru nu mărește aciditatea în tot corpul. Sângele necesită un pH între 7,35 și 7,45, care este doar ușor alcalin. Având un pH din sânge chiar ușor în afara acestui interval poate afecta grav multe dintre organele dumneavoastră.
Drept urmare, corpul dumneavoastră are propriul sistem de menținere a unui anumit pH din sânge. Acest lucru face foarte dificilă afectarea nivelului de pH din sânge prin dieta ta. Cu toate acestea, unii experți au analizat efectele unei diete alcaline asupra organismului:
- O analiză sistematică a constatat că nu au existat cercetări reale care să susțină utilizarea unei diete alcaline pentru tratarea cancerului.
- Un om a studiat legătura dintre pH-ul urinei și cancerul vezicii urinare. Rezultatele sugerează că nu există nicio legătură între aciditatea urinei cuiva și riscul de cancer al vezicii urinare.
Deși, așa cum am menționat, câteva studii au constatat că celulele canceroase cresc mai agresiv într-un mediu acid, nu există dovezi că celulele canceroase nu cresc într-un mediu alcalin. Deci, chiar dacă ați putea modifica pH-ul sângelui, nu ar împiedica neapărat creșterea celulelor canceroase.
Există riscuri?
Unul dintre cele mai mari pericole ale utilizării ACV pentru tratarea cancerului este riscul ca persoana care îl ia să înceteze urmarea tratamentului împotriva cancerului recomandat de medicul său în timp ce utilizează ACV. În acest timp, celulele canceroase se pot răspândi în continuare, ceea ce ar face cancerul mult mai greu de tratat.
În plus, ACV este acid, astfel încât consumul său nediluat poate provoca:
- cariile dentare (datorită eroziunii smalțului dinților)
- arsuri în gât
- arsuri ale pielii (dacă sunt aplicate pe piele)
Alte efecte secundare potențiale ale consumului de ACV includ:
- golirea întârziată a stomacului (care poate agrava simptomele gastroparezei)
- indigestie
- greaţă
- glicemia periculos de scăzută la persoanele cu diabet zaharat
- interacțiuni cu anumite medicamente (inclusiv insulină, digoxină și anumite diuretice)
- reactie alergica
Dacă doriți să încercați să beți ACV din orice motiv, asigurați-vă că îl diluați mai întâi în apă. Puteți începe cu o cantitate mică și apoi puteți lucra până la maximum 2 linguri pe zi, diluate într-un pahar înalt de apă.
Consumarea mai mult decât aceasta poate duce la probleme de sănătate. De exemplu, consumul prea mult de ACV a determinat probabil o femeie de 28 de ani să dezvolte niveluri periculoase de potasiu scăzute și osteoporoză.
Aflați mai multe despre efectele secundare ale prea mult ACV.
Linia de jos
Raționamentul din spatele utilizării ACV ca tratament pentru cancer se bazează pe o teorie conform căreia alcalinizarea sângelui previne creșterea celulelor canceroase.
Cu toate acestea, corpul uman are propriul său mecanism pentru menținerea unui pH foarte specific, deci este foarte greu să creezi un mediu mai alcalin prin dietă. Chiar dacă ați putea, nu există dovezi că celulele canceroase nu pot crește în condiții alcaline.
Dacă sunteți tratat pentru cancer și aveți multe efecte secundare ale tratamentului, discutați cu medicul dumneavoastră. Este posibil să vă poată ajusta doza sau să ofere câteva sfaturi despre cum să vă gestionați simptomele.
