A ascunde cine ești este o experiență incomodă și epuizantă. Pentru mulți oameni cu autism, această experiență este o realitate de zi cu zi.
În locurile în care neurodiversitatea nu este înțeleasă sau binevenită, persoanele autiste simt adesea nevoia să prezinte sau să efectueze comportamente sociale care sunt considerate neurotipice. Unii oameni pot simți, de asemenea, că trebuie să ascundă comportamentele neurodiverse pentru a fi acceptați.
Mascarea autismului poate ajuta uneori la protejarea persoanelor autiste de a fi „ieșite” sau hărțuite la școală sau la serviciu. Dar mascarea poate duce și la consecințe grave asupra sănătății - deci este important să înțelegem comportamentul și efectele acestuia asupra persoanelor care își camuflează în mod regulat neurodiversitatea.
Ce este mascarea autismului?
Mascare, care se mai numește camuflare sau compensare, este o strategie de supraviețuire socială. Modul în care va arăta va varia de la o persoană la alta, dar mascarea poate include astfel de comportamente:
- forțând sau prefăcând contactul vizual în timpul conversațiilor
- imitând zâmbete și alte expresii faciale
- mimând gesturi
- ascunderea sau minimizarea intereselor personale
- dezvoltarea unui repertoriu de răspunsuri repetate la întrebări
- conversații de scripting
- deghizarea comportamentelor de stimming (ascunderea unui picior zdruncinat sau schimbarea unei mișcări preferate pentru una mai puțin evidentă)
Oamenii pot masca autismul din mai multe motive, cum ar fi:
- senzația de siguranță și evitarea stigmatizării
- evitarea maltratării sau a agresiunii
- reușind la locul de muncă
- atragerea unui partener romantic
- stabilirea de prieteni și alte conexiuni sociale
- potrivirea sau simțirea unui sentiment de apartenență
Care sunt etapele de mascare a autismului?
Deși mascarea poate arăta diferit de la persoană la persoană, un studiu a descris un model de bază în trei etape al procesului: motivație, mascare și consecințe.
Mascare începe atunci când o persoană neurodiversă recunoaște că ceva important depinde de a fi perceput ca neurotipic. Poate că este prietenie. Poate că este o oportunitate de muncă. Poate că este siguranța personală.
Oricare ar fi motivația, o persoană autistă poate simți că trebuie să ascundă diferențele sau să schimbe modul în care acționează în mod natural - adesea pentru că mediul lor de viață sau de lucru nu tolerează, nu susține sau respectă neurodiversitatea.
Când oamenii simt că trebuie să compenseze caracteristicile autismului, trebuie să investească mult timp și energie în încercarea de a „trece” ca neurotip. Ar putea:
- învățați indicii sociale din diferite forme de media
- observați interacțiunile sociale dintre oamenii din jurul lor
- monitorizează propriile expresii faciale și limbajul corpului
- cercetarea regulilor și normelor sociale
- exersează părând interesat sau relaxat
- reglați tonul vocii pentru a se potrivi cu modelele vocale ale altor persoane
Echipat cu aceste observații și abilități, o persoană autistă le poate folosi apoi în situații sociale cu efecte diferite. Unii oameni sunt atât de eficienți la mascare, încât nimeni nu-și poate da seama că se preface sau performează. Alții sunt mai puțin eficienți la mascare.
Oricum ar fi, efortul cognitiv și emoțional afectează sănătatea mentală și fizică a oamenilor. Oamenii care se camuflează în mod regulat spun adesea că se simt extenuați și epuizați de efortul de a încerca să se conformeze standardelor de comportament neurotipice.
Cine este cel mai probabil să-și mascheze autismul?
Oamenii din întregul spectru de gen se angajează în mascare, arată studiile, dar persoanele care se identifică ca femei se pot masca mai des decât persoanele care se identifică ca bărbați.
Au existat unele dezbateri despre motivul pentru care fetele și femeile pot masca trăsăturile autiste mai mult decât bărbații și băieții. Unele cercetări sugerează că fetele și femeile cu autism pot fi mai înclinate să dezvolte prietenii decât băieții și bărbații cu autism.
Deși s-au efectuat recent mai multe cercetări cu privire la mascarea autismului, trebuie făcute mai multe studii pentru a înțelege modul în care mascați sexul și genul, precum și cum arată mascarea în întregul spectru de gen.
Care sunt efectele mascării autismului?
Mascarea poate fi obișnuită în locurile în care există un sprijin mic pentru neurodiversitate sau în care persoanele din spectrul autismului sunt amenințate direct. Dar, deși camuflarea poate avea anumite beneficii, este important să rețineți că există costuri semnificative.
Timpul petrecut în învățarea comportamentelor neurotipice nu este timpul investit în alte tipuri de dezvoltare personală. Și efortul folosit pentru a copia interacțiunile neurotipice poate duce rapid la suprasolicitare socială.
Iată câteva dintre efectele mascării obișnuite:
- Stresul și anxietatea. Într-un studiu din 2019, cercetătorii au descoperit că stresul și anxietatea erau mai mari la persoanele care mascau în mod obișnuit trăsăturile autiste, comparativ cu cei care foloseau masca mai rar.
- Depresie. În 2018, cercetătorii au intervievat 111 adulți cu autism, constatând că cei care au raportat că își camuflează trăsăturile autiste au simptome de depresie și s-au simțit neacceptați de oameni din sfera lor socială.
- Epuizare. Mascarea consumă cantități uriașe de energie. Într-un studiu din 2016, femeile care foloseau mascarea pentru a satisface standardele neurotipice au spus că se simt epuizate de efortul constant.
- Identificarea întârziată a autismului. Unii oameni au atât de mult succes în mascare încât autismul lor nu este identificat până când nu sunt mult mai în vârstă. Această întârziere poate duce la probleme de sănătate mintală, deoarece oamenii nu primesc sprijinul sau înțelegerea de care au nevoie.
- Pierderea identității. Unii oameni care își maschează identitatea, interesele și trăsăturile ajung să simtă că nu mai știu cine sunt cu adevărat. Unii au spus că mascarea se simte ca auto-trădare; alții au spus că mascarea îi face să simtă că înșală alte persoane.
- Risc de epuizare autistă. Când oamenii se împing să se comporte în moduri care nu se simt autentice, rezultatul poate fi un sentiment copleșitor de supraîncărcare, uneori numit burnout autist. Mascarea poate necesita o perioadă extinsă de retragere și recuperare silențioasă.
- Risc crescut de gânduri suicidare. Într-un studiu recent, camuflajul prelungit a fost legat de „sinuciderea pe viață”. Studiul a fost relativ mic (160 de studenți) și a implicat în primul rând femei (89,6%). Cu toate acestea, a arătat că camuflarea a dus la senzația de povară, ceea ce, la rândul său, a condus la gânduri mai suicidare pe parcursul vieții.
Dacă aveți gânduri sinucigașe, ajutorul este întotdeauna disponibil. National Suicide Prevention Lifeline este disponibil 24 de ore pe zi la 800-273-8255. De asemenea, puteți apela sau vizita cel mai apropiat centru de urgență sau centrul de îngrijire psihiatrică pentru a vorbi cu un profesionist din domeniul sănătății mintale.
Ce este autismul?
Starea spectrului autist (ASC) cuprinde o gamă largă de diferențe neurologice care afectează modul în care oamenii comunică, învață și interacționează cu ceilalți. Centrele pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) enumeră câteva dintre aceste diferențe ca:
- preferând să nu aibă contact vizual sau contact fizic cu alte persoane
- având dificultăți în recunoașterea sau vorbirea despre emoții
- fiind mai puțin conștient de indicii sociale
- simțindu-vă stresat de schimbările de rutină
- repetarea anumitor gesturi sau mișcări fizice
- folosind fraze repetate sau repetitive
Găsiți ajutor dacă sunteți autist
Găsirea unui profesionist din domeniul sănătății mintale cu pregătire și experiență pentru a vă satisface nevoile individuale poate fi uneori o provocare. Iată o listă de resurse pentru a vă ajuta:
- Baza de date AutismSource din Autism Society pentru a căuta profesioniști calificați în zona dvs.
- Psihologie Astăzi căutător terapeut
- Asistența Americană a Psihologiei (APA) linii de asistență și resurse de criză
Care sunt perspectivele pentru persoanele cu autism?
CDC raportează că nu există încă un remediu pentru autism și mulți din comunitatea autistă susțin că neurodiversitatea în sine nu nevoie a fi vindecat.
De fapt, unii avocați ai autismului cred că cea mai bună modalitate de a preveni efectele dăunătoare asupra mascării asupra sănătății este de a face din lume un loc mai sigur și mai susținător pentru persoanele care funcționează diferit - pe scurt, pentru a reduce nevoia de a pretinde și camufla.
Un beneficiu important pentru identificarea precoce a autismului este că oferă familiilor șansa de a afla despre nevoile copilului lor și de a crea un mediu în care copilul lor să se simtă acceptat și susținut.
Linia de jos
Mascarea este o strategie de supraviețuire complexă și costisitoare pentru persoanele cu autism. În general, implică învățarea intenționată a comportamentelor neurotipice și mimarea lor în situații sociale.
Uneori, mascarea se concentrează pe ascunderea comportamentelor pe care oamenii le simt că nu vor fi acceptate. În alte cazuri, se concentrează pe pregătirea de scripturi și strategii pentru a compensa diferențele de comunicare.
Oamenii își pot masca caracteristicile autismului din mai multe motive - pentru a-și stimula cariera, pentru a se conecta cu ceilalți sau pentru a evita să fie stigmatizați de alte persoane. Mascare poate ajuta uneori, dar camuflarea regulată poate avea efecte grave asupra sănătății mentale și fizice. Acestea pot include anxietate, depresie, epuizare, pierderea identității și gânduri suicidare.
O modalitate de a minimiza efectele dăunătoare ale mascării autismului este de a lucra către o lume în care neurodiversitatea este acceptată, iar oamenii sunt tratați cu respect și bunătate, indiferent dacă comunică sau nu în mod neurotipic.
